Arta lui Tino Sehgal, unul dintre starurile artei contemporane, poate fi văzută de public pentru prima dată într-un muzeu din România, la MARe/Muzeul de Artă Recentă. În perioada 29 iulie-30 august 2020, în premieră în România, trei dintre lucrările lui Tino Sehgal se vor ”petrece” la MARe/Muzeul de Artă Recentă, zilnic, între 12:00 și 18:30 (mai puțin în zilele de marți). Cele trei lucrări sunt: This is exchange (2002). Cu Alina Lupeș, Ioana Răileanu, Simona Tărtăcuță/ This You (2006). Cu Georgia Măciuceanu, Cristina Mitilă/ Yet Untitled (2013 – lucrare premiată cu Leul de Aur la cea de-a 55-a ediție a Bienalei de la Veneția). Cu Alexandra Bălășoiu, Louise Höjer, Maria Mora, Cristian Nanculescu, Andreea Nova, Thomas Proksch.
Suntem obișnuiți ca la o expoziție de artă să vedem lucrări de artă. Obiecte de artă. Fie că vorbim despre tablouri, sculpturi, fotografie, proiecții video, instalații sau performance, așteptările noastre sunt clare: trebuie să vedem sau să auzim ”ceva”. Tino Sehgal este artistul care reușește să ne satisfacă această așteptare doar pentru a ne-o infirma în aceeași clipă.
Lucrările lui Tino Sehgal nu constau în ceea ce vedem sau auzim de la o distanță a contemplării sau a ascultării, pentru că lucrările lui destituie distanța. În primul rând că nu vorbim nici despre tablouri, nici despre sculpturi. Nu vorbim despre instalații sau despre proiecții video, nici măcar despre performance (deși unii ar putea face confuzie)!
Lucrările sale constau în întâlnirea și interacțiunea dintre actori, dansatori, interpreți și dintre aceștia și vizitator. Primii reprezintă jumătatea ”văzută” a lucrărilor sale, și anume persoanele care au fost selectate de echipa lui Tino Sehgal (alături de care respectivele persoane vor figura în expoziție) – deși există și lucrări în care interacțiunea nu se impune cu necesitate – vizitatorul reprezintă cealaltă jumătate.
Tino Sehgal și interacțiunea dintre vizitator și ”personajul din muzeu”
Putem numi acele persoane ”actori” sau ”dansatori”, dar vom greși. Desigur, ei chiar pot fi dansatori sau interpreți (și deseori sunt!), dar nu în această calitate vor materializa lucrările lui Tino Sehgal, pentru simplul motiv că lucrările acestuia NU se materializează. Ele constau pur și simplu în întâlnirea sau în interacțiunea dintre vizitator și ”personajul din muzeu”.
Pe scurt: lucrările lui Tino Sehgal constau în experiența spontană, subiectivă, unică și irepetabilă provenită din interacțiunea vie dintre doi oameni sau mai mulți. Iar dacă lucrarea constă în interacțiunea ca atare, atunci putem să spunem că ”participantul” și vizitatorul sunt elementele vizibile ale lucrării, cadrul ei, personajele ei.
Persoana de la muzeu și persoana care vizitează muzeul constituie deopotrivă și doar împreună, partea ”văzută” a lucrării. Care, așa cum am subliniat, constă în întâlnirea sau, în funcție de lucrare, în interacțiunea dintre cele două părți.
Desigur, lucrările lui Tino Sehgal nu pot fi măsurate, cântărite, expuse, depozitate și cu atât mai puțin conservate. Nu în sensul clasic al cuvintelor. Prin urmare, nu pot fi nici fotografiate, filmate, înregistrate. Iconoclasmul lor este intrinsec, deoarece putem documenta două persoane (sau mai multe) aflate într-o interacțiune anume, putem chiar documenta interacțiunea, dar nu vom putea surprinde în nici un fel surpriza, sentimentele, emoțiile persoanelor aflate într-o întâlnire ad hoc. Și exact în acea sumă de trăiri, impresii și sentimente constau lucrările lui.
Expoziția Tino Sehgal este parte din stagiunea Dans la MARe, proiect cultural inițiat de coregraful Cosmin Manolescu, la invitația Muzeului de Artă Recentă. Este produs de Fundația MARe, în parteneriat cu Goethe-Institut Bucuresti, Fundația Gabriela Tudor și Muzeul de Arta Vizuala Galati și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN) și de Primăria Municipiului București prin Centrul Cultural Expo Arte.
